Intre 26 si 28 iunie, sub sloganul “VESPISTI OF THE WORLD UNITE” a avut loc intalnirea organizata in Nis de Vespa Club Naissus. Cum am plecat, de la Vespa World Days 2015, motivati de Vespa, am cautat motiv de intalnire prin preajma. Stiam de intalnirea din Nis de la bunul nostru prieten Dejan Vlaovic, creatorul conceptului: “WeRideEverywhere” si am hotarat sa ma duc.
Prima optiune a fost sa gasesc un companion de drum si o masina de carat 2 Vespa, pentru a putea ajunge Vineri si intoarce dupa pranz, Duminica. Cum nu a raspuns nimeni invitatiei, un vespist are intotdeauna un vehicul cu care se poate deplasa catre evenimentele la care participa si am hotarat sa plec singur, tinandu-mi astfel promisiunea. Am luat cu mine cateva scule, niste haine si piese de schimb (electrica, mecanica: vedem pe drum), verificand repede Vespa cu o zi inainte (o alta intalnire in Bucuresti cu Mario Pecorari, un mare amator de calatorii vespistice: aprox 300.000 km pe Vespa).
Catre Nis sunt mai multe variante de drum:
- Bucuresti-Pitesti-Craiova-Calafat-Vidin(BG)-Zajecar(SRB)-Nis(480km)
- Bucuresti-Alexandria-Caracal-Craiova-Calafat-Vidin(BG) – Zajecar(SRB)-Nis (490km)
- Bucuresti-Alexandria- T Magurele-Plevna (BG)-Sofia(BG) Zajecar(SRB)-Nis (535km)
Am ales varianta #2 pentru distanta si lipsa autostrazii si mi-am luat avant pe la 16:00 iesind in Bucuresti cu asteptari de ploi. Drumul spre Alexandria este plin de gropi, fara marcaje, cu masini care merg foarte tare, te depasesc aproape si parcheaza in mijlocul drumului national pentru legume si fructe…. Cum Romania este si o tara a surprizelor de orice fel, dupa Alexandria spre Rosiorii de Vede este cel mai bun si nou drum vazut in Romania. Bineinteles ca a inceput sa ploua, a aparut si grindina (open face si grindina nu sunt buni prieteni, dar traiesti) raurile…de pe drum.. au inceput sa se umfle, iar parcarile nou facute nu au un loc acoperit de adapost. Dupa cativa km printr-o torentiala am zarit o troita la rascruce de drumuri, am pus Vespa in ploaie si m-am adapostit sub ea pentru ceva timp. Cred ca se facuse 19:00 deja, moment neinspirat in care m-am hotarat sa merg mai departe, fiind la aprox 20km de Craiova, pe drumul, prost de altfel de la Caracal (imi pare rau pentru locuitorii orasului, pentru traseele de hard enduro din mijlocul orasului). Orizontul parea mai deschis la fata, de altfel si in spate sa zarea cerul dar, Nis ne asteapta…
Inca o data, lipsa marcajelor din orasele tarii, te obliga sa te opresti, sa intrebi, sa scoti GPS-ul (da, nu imi place sa merg cu GPS-ul pe ghidon) sa ai grija la gropi, la haitele de caini de la marginea orasului. In schimb oamenii sunt deschisi, placut impresionati si bucurosi (in felul lor: tipand, zbierand, facand cu mana, apaludand, claxonand) sa te vada si mai ales sa auda unde mergi pe asa ceva. Drumul spre Calafat este o gluma, exista doar pentru ca a existat istoric, o incercare de amenajare parasita din lipsa de fonduri probabil, fara marcaje, santuri laterale, curbe nesemnalizate, ingustari care apar din neant, fara pic de reflectorizant. Ceva interesant mi-a atras atentia, in schimb: campurile sunt “produse” de Pioneer acum nu de localnici, reclame la ingrasaminte la fiecare rand. Randuri de porumb si floarea soarelui marcate publicitar de toate brandurile din domeniu. Nu inteleg agricultura dar pare ciudat, intr-un fel.
Noapte fiind, obosit, ud de ploaie, intristat de drumuri (da, pe roti de 10 inchi se simte altfel dragi motociclisti) m-am intors in timp intr-un Calafat, orasel de provincie cu bere si mancare ieftine si oameni primitori. Am gasit o poarta stelara spre 1969 sub numele de Hotel Panoramic, ieftin si primitor cu un receptionist (baiatu cu masaju’) care te intampina in noapte cu un calduros “Salut”, ok sunt inca acasa. Am decis sa ma opresc si sa continui dimineata, patul si apa calda fiind de nerefuzat pe moment, desi stiam ca prima seara de la orice intalnire este de neratat. Toata lumea vine insetata si infometata de pe drum, avand in suflet dorinta revederii cu vechii prieteni.
Sambata dimineata, apare soarele pe Dunare, temperatura este in crestere, drumul este deschis. Iesirea din tara arata bine, moderna cu o granita care se misca repede, oamenii de la coada te lasa inainte, vamesii ridica spranceana spre Vespa si te intreaba unde mergi. “Aaaaa, reprezinti Romania la sarbi. Bravo, Bravo. Drum bun” Imi pare rau pentru bulgari dar drumul este prost, nemarcat, in Vidin nu te pierzi usor dar nici prea bune marcaje nu sunt, targ ambulant intr-o mare intersectie, apoi un drum drept marcat de copaci, aprox 70km pana in Serbia. In granita, bulgarii te cauta in bagaj, sarbii se bucura ca mergi la ei sa te intalnesti cu localnicii pe o pasiune si “Srecan put” spre Zajecar.
In Serbia drumurile sunt reparate de fratele “Petec”, simt un vibromasaj continuu. Peisajul este superb, oameni la lucru pe camp, pe drum, o viata simpla dar atenta, respectuoasa si asezata. Utilaje vechi, probabil de cel putin 50 ani, dar functionale. Oamenii par reci dar este doar o imagine, altfel nu te lasa sa pleci fara cafeaua pe care ti-o doresti (mare, mica, cu lapte, fara, traditionala sau espresso), sunt doar seriosi in ceea ce fac. Ma apropii de Nis, trec prin Knajevac la o altitudine de aprox 700m, frig, drum frumos si bun pentru moto. In Nis ma asteapta prietenul meu cel mai bun din Serbia, Dejan Vlaovic in Vespa bar, locul de intalnire pentru Vespa Club Naissus (Nis), dar in momentul intrarii am vazut coloana de vespisiti escortati de politia locala prin oras spre unul din locurile vizitate in timpul evenimentului, un fost lagar de concentrare nazist.
Intotdeauna revederea cu prieteni vechi, cunoscuti la alte intalniri si vespisiti intampinati la Bucuresti este emotionanta. De fapt cred ca te leaga foarte mult comunitatea celor care calatoresc mult pe Vespa si se identifica cu ceilalti rideri, inteleg din experienta placerea si greutatea mersului pe vespa, in special pe cele clasice. M-am reintalnit cu Vespasienii din Belgrad (BeoVespa) Daniel de la Vespa Club Vrsac (vorbitor de romana), grecii (fost participanti la Giro dei Tre Mari), bulgarii (Vespa World Days).
Dupa vizitarea lagarului, ne-am indreptat spre monumentul martiriilor din Bubanj, unde au fost omorati peste 10.000 de locuitori ai Nis-ului, monument situat in zona Palilula, loc in care Vespa Club Naissus au organizat jocuri pentru vespisti: Gymkhana si Slow ride. Discutii despre Vespa World Days, intalniri locale, cluburi nationale, trasee, ce mai e prin Grecia, cum ne asemenam cu sarbii, cum vad ei evenimentele vespiste si bineinteles…cand faceti ceva pe Transfagarasan. Pauza de masa la restaurantul de la piciorul dealului, unde am savurat delicioasa Pasulj (Fasole) servita traditional cu ceapa si rachiu. Simplu, delicios, traditional si pe gustul tuturor. Cei drept sunt adeptii lucrurilor simple si bune, fara fitze si figuri.
Dupa o zi plina de soare, jocuri si mancare am plecat spre casa lui Tomi, multumesc din nou pentru ospitaliatea sincera, din suflet arata de Tomislav si toata familia lui care au pus la dispozitie tot ce au putut si avut. Pe aceasta cale, va rog, ajutati orice sarb cu tot ce puteti, ospitalitatea este exemplara si reala nu doar legenda… Seara am plecat cu totii spre petrecea organizata in Vespa Bar, patronul fiind un domn care s-a intors acasa dupa si a investit in pasiunea, dupa multi ani de lucru in Anglia. Un loc extraordinar pentru vespisti, o promenada cu aer provincial boem, multa lumea vesela pe strada. Ajung sambata, inregistrarea pentru eveniment am facut-o in bar, unde am mai primit un goodie bag (tricou, sticker, ulei 2T, insigne, sacosa personalizata) si toata caldura prietenilor din Vespa Club Nis.
Accuweather arata “thunderstorm” si cod portocaliu in Serbia pentru duminica si perspectiva unui drum inapoi, greu si plin de ploi. Dupa un calcul scurt si o revenire din mahmureala, am plecat din Nis, cu promisiunea ca vom reveni, poate intr-un numar mai mare, anul urmator. Dejan imi imprumuta costumul lui waterproof, dupa ce am rupt la venire, gluma mea de costum de ploaie (mda, drumuri lungi = echipament adecvat) si mai ramanem pentru o ultima Pljeskavica, in Nis a doua cea mai buna dupa Leskovac. In Pljeskavitariile sunt la fel ca shaormeriile la noi.
Am abordat acelasi drum de intoarcere, avand oarecum confortul drumului cunoscut. Din fericire norii s-au “spart” dupa primii 50km. La iesire din Serbiam vamesii sunt foarte ok cu noi, intreaba (in romana) unde am fost, ne ureaza drum bun si “vidimo se”, in schimb vamesii bulgari, cotrobaiesc prin rucsac dupa tigari. Odata, ma gandesc cata minte ar avea cineva sa aduca tigari cu scuterul (probabil ca stiu ei ceva) si in al doilea rand, cum mah.. contrabanda cu tigari? Se vede ca m-am lasat de fumat. Intrarea in tara o vad pe lumina, drumul mizerabil pana la Craiova este mai usor, facem o mica pana, Vespa incepe sa rateze pe 90km/h, probabil ceva la senzorul de aprindere sau CDI, de la constructorul roman de drumuri: “Gropan” confrate cu prietenul sarb “Petec” (apropo, nu ne mai plangem, pana cand nu bagam in puscarii si recuperam toti banii de la toti “regii asfaltului” de la noi). In Craiova ma opresc pentru o scurta intalnire cu Mircea, un proaspat posesor de permis cat A si posesor de PX dornic de calatorii, avem putina ploaie. La a treia benzinarie identific locul de “aer/apa” si o draguta fatuca care flirta cu un baiat. Din pacate fata se uita la mine cu ochii cat cepele, de ce ii cer “pistol, mustiuc, lucru de umflat, etc). Intru inauntru si identific pe la casa obiectul. Mda. Noaptea se lasa in curand, noroc cu drumul dintre Rosiori si Alexandria, ultima bucata spre Bucuresti pare interminabila. Am ajuns la 01.30 in Bucuresti…dupa un drum de aprox 12 h, cu viziunea urmatoarelor evenimente: BeoVespa si BanjaLuka Rafting
Obosit dar in acelasi timp multumim pentru aventura sarbeasca, am ajuns la cateva concluzii:
- drum lung, echipament bun;
- distantele nu par asa mari pe drum ca pe harta;
- nu cara toate prostiile cu tine;
- iarna asta: tuning;
- riding cu muzica in urechi este mai lejer;
- trebuie sa facem si noi evenimente;
- puteam avea si noi dar cu efort comun
Multumesc mult Dejan (inca o data), Tomi, Igor, Nikolas, Nikos&Kosmas and all the vespisti. See ya next time
Hvala. Vidimo se
Surse:
