Am reconditionat aceasta Vespa din mai multe motive, personale si comunitare: in primul rand pentru ca suntem “farama” de Creator si vrem sa iasa lucrurii “vii” din mainile noastre, in al doilea rand, am vrut sa vrut sa stiu despre mine daca pot duce la sfarsit un astfel de proiect. Pentru ca stimuleaza latura mea clasica, traditionala (mecanica nu functioneaza la voia intamplarii, necesita precizie si stiinta) si o latura romantica (mersul pe doua roti, inseamna “participare” in desfasurarea peisajului, esti si te simti acolo). Am mai fost motivat de calatoriile cu prieteni, pe care le vom face. Sper ca am starnit interes pentru restaurarea, recreare si am daramat cateva prejudecati. Acum mai vad un vintage pe strazile din Romania si sigur este doar inceputul.
Dupa orice restaurare, in special a motorului este necesar un rodaj de cel putin 1.000 km, din care primii 200, 300 i-am facut in Bucuresti. Pentru ca unul din motivele mele a fost sa calatoresc pe Vespa, era necesar un trip mai lung. Sa nu streze motorul foarte mult si avand un eveniment drag la mare am ales acest traseu. M-am gandit ce ar fi mai bine sa aleg, si am plecat pe A2.
Joi dimineata, am iesit din Bucuresti la ora 09:00, cu rezervorul plin si cateva scule, Masina “de asistenta” urma sa vina pe la 10:30. Primii kilometrii au fost mai incordati, toti ceilalti de pe autostrada se uitau mai degraba speriati, decat incantati de ce vad. Am reusit sa nu ma gandesc cu ce sa ma imbrac, iar tricoul a fost plasa de muste si alte insecte, bronz de tractorist si vant din toate partile.
Am mers cu o viteza de croaziera de 80 km (motorul original a fost de 125cc acum are un kit Polini si o capacitate de 177cc, am ales sa opresc in fiecare parcare (cam la 30km distanta, una de alta) pentru verificat eventuale scurgeri, culoarea bujiei (este ok daca este maro, daca este albicioasa inseamna ca nu are suficienta benzina si poti bloca motorul, daca este neagra, are prea multa si il imbacsesti, strangerea diferitelor suruburi (roata fata/spate, amortizor spate, motor, ax fata, spate. Nu uitati sa luati cu voi, bidonul de ulei pentru amestec, daca este cu ungere automata, umpleti rezervorul inainte de plecare. Verificati presiunea in roti, fiind crescuta, prinde mai multa viteza dar devine instabila. Primii 30 km din A2 sunt …. varza pentru Vespa, dale de beton peticite intre ele, devin o zgaltaiala continua.
Nu recomand autostrada, mai ales pe o Vespa vintage. Simti dezechilibru de la vant, pe prima banda sunt sleauri si nu este fun la 80 km, este mai usoara si mai ridica, respectiv mai instabila. Masinile trec cu 130 km/h la 1/2 de metru de tine, cei mai multi injurandu-te, dar te imprietenesti cu angajatii benzinariilor si oamenii parcati. Atentie la cantitatea d ebenzia, calcul pe kilometraj, mai ales ca nu are niciun indicator de benzina.
Ultima portiune de autostrada este splendida, asfalt perfect, ai si masina de asistenta, vant la pupa, economie de benzina la vale. Din calculele unei aplicatii mobile pentru administrarea motocicletei, rezultat un consum de 3,5L /100km tinand cont ca inca este in rodaj. In jur de ora 13:00 am ajuns la vapor in Constanta. Pana aici totul a fost ok, cu vibratia ei nu m-am obisnuit inca si sesizasem si o supurare de ulei pe langa levierul de ambreiaj. Merita drumul cand simti aerul de mare pe scuter si acum cred ca Vespa se simte cel mai bine la mare.
Cum am renuntat a merge in Vama in weekend si in Mamaia nu stiu locuri ok pt noi, vineri dimineata am plecat spre Vadu. Plaja suficienta, liniste, briza si o cherhana (mai prost si mai scump fata de cea din Vama, dar singurul loc unde poti manca). Se merge din Mamaia, prin Navodari, Corbu, Vadu si din centrul satului dreapta pe un drum de 6 km , cu asfalt in prima parte si nisip in ultima. Inainte de a pleca, se verifica presiunea din roata spate, pentru calatorie in 2, conform specificatiilor din manual. Te opresti in prima benzinarie si ridici presiunea pe la 2.5 spre 2.8, in functie de cat de greu este pasagerul.
Weekend-ul pe Vespa a fost superb, elimini orice problema de aglomeratie, parcare. Duminica am plecat in jur de ora 16:00, dupa un schimb de ulei de transmisie. Datorita curgerii, a mai ramas putin. Initial am avut Motul Transoil SAE 30 Mineral, pe care nu l-am gasit in Constanta la MyMoto si am luat Motorex SAE 10W30 Sintetic. Parerile sunt impartite in privinta uleiurilor de transmisie, diferentele vizibile sunt in vascozitate, Motul este mai gros. Cu Motorex se aude mai bine transmisia in mers si cupleaza ambreiajul mai usor, dar “clancane” mai tare la schimbarea treptelor. Oricum, pe site-ul Motorex, acest ulei este recomandat pentru Vespa. Atentie, in Vespa Modern se pune SAE80, ambreiajul are alta constructie.
Am ales drumul vechi, pe care il gasesti mergand spre autostrada si urmarind indicatorul cu Murfatlar (DN3 sau E81) care are o lungime de aprox 240 km, mergand cu o viteza de 80km/h si opriri la 100km de 15 min ajungi in aproximativ 3h45min. Atentie, pleaca cu plinul din Constanta, si il refaci in Fetesti. Drumul are un asfalt foarte bun, este foarte liber si pitoresc, fara vantul turbat de pe autostrada. Iti permite sa mergi mai putin incordat, sa te amuzi cand vezi fetele oamenilor prin sate. Apropo, imbracamintea neaparat cu maneca lunga si daca se poate putin mai groasa, chiar daca sunt 30 grade.
Este un drum usor de facut pentru incepatori in ale trip-urilor si un premergator pentru un road trip la munte 🙂 Trusa de scule minima trebuie sa contina: o surubelnita cruce, una dreapta, cheia minune piaggio 11/13/21, cheie fixa 7-8, 11-13, un furtun subtire pentru cersit benzina pe drum, piulite de 13 si cateva grovere, bec rezerva fata/spate, lanterna si un telefon incarcat.
In sectiunea de comment de mai jos puteti intreba orice.
enjoy 🙂
Lasa un Comentariu
You must be logged in to post a comment.
Salut, ti-am scris si pe facebook dar iti scriu si aici.
Felicitari pentru calatorie, curand o sa ma alatur tie sau altora ca tine. Stiu si eu cat de greu e sa calatoresti singur pe doua roti, e fun da parca lipseste ceva.
Am cateva sfaturi pentru ce ai intampinat. Vantul puternic din fata si din lateral e normal pentru un scuter cu roti mici, am intampinat si eu aceleasi turbulentre si dezechilibre la rafale de vant, dar in partea opusa a continentului, la marea nordului. Iti spun ca imi dadeau niste junghiuri in inima de imi venea sa ma opresc. Dar cand ieseam de pe autostrada si lasam 100kmh la 80 kmh se schimba treaba.
Am incercat si pe roti mai mari de 16 si acele turbulente au disparut instantaneu.
Iti urez succces si drumuri bune si o sa ma afisez in club de indata ce imi schimb cei 50 de cc cu ceva mai mare, daca vrei sa ai pe viitor companie la drumetii.
George
Salut George,
multumesc pentru felicitari si sfaturi.
Cea mai mare dimensiune pe o Vespa Vintage este de 10″” cu exceptia unei mariri de dimensiune dar cu mult workaround, pot fi achizitonate pe SIP impreuna cu tips de insalare. Ar trebui sa imi iau un GTS pentru mult confort. Senzatia dispare pe drumuri laterale, pe care le prefer si pentru pitoresc si liniste.
Intr-adevar mi-ar placea sa mai merg cu cineva, este mult mai fun, desi si singuratatea celor 2 roti iti ofera o liniste pe care o mai gasesti cu greu.
Inteleg ca ai si tu Vespa? Te asteptam pe la intalniri sa ne cunoastem.
Vrem companie la drumetii, cu siguranta vor mai veni si altii. Propunem in curand un drum in apropiere.
Asfalt uscat
Cristi